L-am pozat într-o dimineață de iulie, pe la ora 6. A fost după o noapte de furtună, cu fulgere și tunete care au înspăimântat-o pe Linda de a venit după mine peste tot. Cu câinele polițist la baie, sub pat și ar fi urcat și în pat dacă nu era deja ocupat.
Dimineața era deja senin iar melcul se urca în măr. Nu i-a plăcut că l-am pozat, a tot cotit și cârmit ca să mă evite.
Până ce am uitat de el pentru că pe acoperișul atelierului a aterizat (ce altceva ?) o gaiță. Ciufulită și zburlită, se vedea că a avut o noapte grea.
Pe când mi-am amintit de melc, el deja urcase vreo 10 centimetri și avea coarnele ciudat curbate spre spate.
Melcul se uita la mine.
