Melc păulișan

Pe dumnealui trebuia să-l aleg ca logo, nu pana de gaiță. Așa lent și ezitant ca Helix pomatia aici de față scriu și eu pe acest blog.

L-am pozat într-o dimineață de iulie, pe la ora 6. A fost după o noapte de furtună, cu fulgere și tunete care au înspăimântat-o pe Linda de a venit după mine peste tot. Cu câinele polițist la baie, sub pat și ar fi urcat și în pat dacă nu era deja ocupat.

Dimineața era deja senin iar melcul se urca în măr. Nu i-a plăcut că l-am pozat, a tot cotit și cârmit ca să mă evite.

Până ce am uitat de el pentru că pe acoperișul atelierului a aterizat  (ce altceva ?) o gaiță. Ciufulită și zburlită, se vedea că a avut o noapte grea.

Pe când mi-am amintit de melc, el deja urcase vreo 10 centimetri și avea coarnele ciudat curbate spre spate.
Melcul se uita la mine.

Almanahul Anticipaţia, înapoi în viitor

Am avut o perioadă în care am citit cu mare plăcere science-fiction. Almanahul Anticipaţia era o culegere nemaipomenită de autori traduşi (cam pirataţi, se pare), dar şi români. Cel mai mult mi-au plăcut Flori pentru Algernon (povestirea mi s-a părut mult mai bună decât romanul), Întoarcerea acasă, Regii nisipurilor, Observatorii, Frazbile şi granchioase (pe care o ador şi acum)  şi care e aici tradusă în limba română. Şi prima povestire SF a lui Cristian Tudor Popescu, Cassargoz, care suna neaşteptat de bine. Îmi aduc aminte  şi de straniul Cântecul libelungilor, de Mihail Grămescu. Cam asta era cu povestirile autorilor români. Erau mai mult fantastice şi grozav de poetice. Nu şi CTP-ul. El era în trend-ul anglo-saxon.

Jabberwocky

După o căutare pe web, iată că mi-am găsit preferatele:
Frazbile şi granchioase, aka Mimsy Were the Borogoves  de Lewis Padgett
Flori pentru Algernon, desigur Flowers for Algernon de Daniel Keyes
Întoarcerea acasă, adică The Man Who Walked Home de James Tiptree Jr.
Sfârşitul eternităţii (eu am ţinut-o minte ca Observatorii), sau The End of The Eternity de Isaac Asimov (se descarcă un PDF)
Regii nisipurilor, respectiv Sandkings de George R.R. Martin (chiar acela)

chiar şi Cassargoz, de Cristian Tudor Popescu

Cât pe ce să uit de Picnic la marginea drumului de Arkadi şi Boris Strugaţki - din păcate nu am găsit o variantă acceptabilă în limba română. Iar măturica vrăjitoarelor este witches' jelly în engleză, ceea ce e OK, dar e mai puţin spectaculos. Îmi dau seama ca s-ar putea să greşesc cu denumirea asta exotică, doar au trecut treizeci de ani de când am citit Picnicul, dar, chiar dacă îmi aparţine, sau poate chiar de aia, îmi place grozav.

E blogul meu, spun ce vreau, aşa că o spun: aş dori să ecranizeze şi americanii Picnicul. Călăuza lui Tarkovski e altceva. Eu vreau să văd "biberoanele", vreau să văd "măturica vrăjitoarelor" şi toate chestiile bizare din povestire.

Cam aşa ar trebui să arate  măturica, doar că mai spectaculos şi mai periculos.

Recunosc că plăcerea lecturii a fost mai mare având cartea în mână şi povestirile convenabil (şi excelent) traduse în limba română.

Se pare că editura Nemira a reluat seria, a apărut în 2013 şi 2014, nu le am, nu le-am citit, dar coperta e perfectă pentru nostalgici. De la font la ilustraţie, spot on. Aici. Trebuie să fac nişte muncă de introspecţie, să mă lămuresc dacă mai vreau să citesc SF.

Pune-ţi o dorinţă!