Coruri celebre din opere

Coperta discului

Aveam discul în copilărie şi l-am ascultat la tocire. Pe rând au fost preferatele mele: Corul sclavilor din Nabucco (pe atunci se dădea la radio în versiunea Nanei Mouskouri), apoi corul vânătorilor (Iu hu, tra la la), apoi nu mai ţin minte ordinea, dar ştiu că ultima descoperire a fost corul din Tannhauser. După care, brusc am trecut la Deep Purple, apoi la Pink Floyd şi am uitat complet de operă.

Încerc să refac conţinutul discului, am căutat pe YouTube versiunile de scenă, că doar opera e spectacol.

Am preluat informaţiile postate de cei care au încărcat înregistrările.



 1. Nabucco - Corul Sclavilor Ebrei, actul IV
Compozitor: Giuseppe Verdi
Teatro dell'Opera di Roma
Direttore: Riccardo Mutti
Regia e Scene: Jean-Paul Scarpitta
Maestro del Coro: Roberto Gabbiani

O mia patria, si bella e perduta ...

postat de palamede92

2. Ernani - Corul Briganzilor, actul I (pe vremea când ascultam discul nu ştiam ce sunt briganzii, credeam că sunt un fel de brigadieri, ca ăia cu Hei rup, hei rup, cad munţi de fier în munca aspră, de brigadier). De remarcat scurta apariţie a lui Placido Domingo tânăr. Brigadier-şef!
Compozitor: Giuseppe Verdi
Opera Scala din Milano
Dirijor: Roberto Mutti

postat de sonneburgh90

3. Trubadurul - Corul Ţiganilor, actul II
Compozitor: Giuseppe Verdi
Opera de Stat Maghiară

4. Aida - Corul Triumfal, actul II
Aici e întreg spectacolul (2h 43 min !). Corul triumfal este de la min. 58.30.
Compozitor: Giuseppe Verdi
Opera: din  San Francisco
Regia: Sam Wanamaker
Dirijor: Garcia Navarro
Înregistrare din 1981
Cu Margaret Price şi Luciano Pavarotti

postat de classicalmusictv

5. Freischütz - Corul Vânătorilor, actul III
Compozitor: Carl Maria von Weber
Corul Bărbătesc al Institutului Politehnic din Moscova
Nu aş fi crezut că va fi atât de greu să-l găsesc. Am crezut că e cel mai popular. Nu am găsit nici o postare dintr-un spectacol. Totuşi, să o priveşti pe doamna aurie care dirijează un cor de vreo 200 de bărbaţi, e un spectacol. Lipseşte orchestra din păcate.

postat de MEPHIchoir

6. Tannhäuser - Corul Pelerinilor, actul III

Compozitor: Richard Wagner

Înregistrarea de la festivalul din Bayreuth

postat de javi xabi

7. Cavalleria Rusticana - Corul Învierii
Compozitor: Pietro Mascagni
Am găsit două puneri în scenă, ambele mi-au plăcut. Iată varianta foarte elegantă, stilizată şi minimalistă a operei din Madrid cu Violeta Urmana în rolul Santuzzei (Viorica Cortez e Mamma Lucia)

Şi cea "rusticana" cu Elena Obraztsova în rolul Santuzzei, din filmul lui Zeffirelli (1982).

postat de exultates

8. Madame Butterfly - Corul Mut, actul II
Compozitor: Gioacomo Puccini
Japonia de la sfârşitul secolului XIX. Vioara care se aude şi e cam în plus e probabil Andre Rieu.

postat de win081

Şi acum the real stuff.

postat de yogatea

9. Faust - Corul Soldaţilor, actul II
Compozitor: Charles Gounod
O variantă incendiară (ce-o fi zicând pompierul Jaşcău).

postat de Guilherme de Araújo

Opera din Navarra

Orchestra "EUROPA MUSICALE"
Corul "PREMIER ENSEMBLE" de AGAO

Dirijor: Vincent Monteil
Valentin: Javier Franco

postat de AGAONAVARRA

Ciobanul îndărătnic

Poza e din cutia cu fotografii a bunicii. Iată povestea ei.

Un văr al bunicului avea o căbănuţă undeva la Prislop, până la care mergea pe jos, cu rucsacul în spate, de câte ori avea ocazia, iarnă, vară. Cabana am văzut-o şi eu, era de fapt un vagon, o baracă rudimentară pentru muncitori, pe o pajişte împrejmuită cu un gard de bârne, mărginită de pădure şi de o cărare pe care mai trecea câte un pădurar, un cioban, un lup.

Vărul era un împătimit al sporturilor, a fost printre fondatorii cluburilor de tenis de câmp şi tenis de masă din oraş. Ani mai târziu clubul de tenis de masă a dat două campioane naţionale. S-a înconjurat cu un grup mare de tineri şi, într-un orăşel unde nu prea erau multe de făcut, organiza drumeţii vara şi ieşiri la schi iarna.

Eu l-am cunoscut destul de târziu, pentru că în primii ani ai copilăriei mele nu venea pe la bunici. Era destul de temperamental, iar pe părinţii mei s-a supărat pentru că nu a fost invitat la petrecerea de logodnă. N-a fost nici o petrecere, de aia n-a fost invitat, dar în ciuda argumentului destul de rezonabil, a fost singurul din familie care nu a venit la nuntă. Supărarea lui s-a disipat doar câţiva ani mai târziu. Până la urmă vizitele s-au reluat.

Venea cu soţia duminica după-masă, se servea un păhărel de vin, haioş (prăjiturile cu foi, desfăcute ca o carte), făcut de bunica şi vărul dădea drumul la poveşti. Majoritatea erau din drumeţiile lui pe munte. Era un povestitor cu har şi un mincinos năprasnic. Eu îl ascultam cu gura căscată iar bunicul râdea cu lacrimi, dar în surdină, ca să nu-l supere. Din când în când trăgea cu ochiul către bunica şi ridica discret tălpile de pe podea. Asta pentru că atunci când vărul depăna amintiri se spunea „Ridicaţi picioarele să se rostogolească minciunile”.

Eu îmi amintesc doar finalul unei aventuri de iarnă, în care vărul urca singur către cabană. Era cu schiurile în picioare când a observat printre copaci un lup pe urmele lui. Cu un singur lup s-ar fi descurcat, dar a mai apărut unul, şi încă unul, până ce a ajuns să gonească prin pădure cu şapte lupi după el. Ca să fie mai uşor a aruncat rucsacul în care avea merinde pentru sfârşitul de săptămână, şi într-adevăr, după aceea zbura pe schiuri (în principiu, el totuşi urca la cabană). Lupii, atraşi de mirosul cârnaţului şi slăninei s-au oprit să mănânce. Credea că a scăpat, cabana nu mai era departe, haita sfârteca rucsacul undeva în urma lui, când, nenorocire, i s-a rupt un schi. Până să dea jos schiurile de pe bocanci, lupii, care-şi luaseră aperitivul, s-au pornit dinnou după el. Degeaba a alergat din răsputeri, de data asta l-au ajuns din urmă şi l-au înconjurat.

European Wildlife

S-a oprit cu spatele la un copac. Cercul se strângea tot mai mult, iar el, disperat, căuta ceva să se apere, orice. Cuţitul s-a dus odată cu rucsacul, schiurile şi beţele le aruncase, când, dintr-o dată, şi-a dat seama că e pe ştrec. Ştrecul era linia îngustă de cale ferată care urca destul de mult în munte. S-a aruncat la şine, a smuls o traversă şi a cotonogit haita care s-a împrăştiat schelălăind prin pădure. La partea cu traversa, bunicul a ieşit repede din cameră, iar vărul, ostenit de tensiunea luptei, a mai luat o prăjitură.

Era foarte îndrăgit, şi pentru poveştile lui, şi pentru drumeţii dar era apreciat şi pentru că era un excelent meseriaş, lucra ceva în domeniul mecanicii fine.

A crescut doar cu mama. Cândva în interbelic, tatăl a fugit în America şi nu s-a mai ştiut nimic de el. Pe la sfârşitul anilor '60, în perioada de aparentă deschidere, a primit o scrisoare de la tatăl rătăcitor. Pe lângă veştile bune:”Sunt în Canada, îmi merge foarte bine, am un hotel”, mai puţin bune: „M-am recăsătorit, am patru copii şi şapte nepoţi”, îi zicea „Cere-mi orice şi eu îţi trimit un pachet”. Poate în zilele noastre e greu de înţeles, dar atunci vărul i-a cerut nişte scule de înaltă precizie de care ar fi avut nevoie la fabrică. În loc de pachet însă, a primit o altă scrisoare care în esenţă spunea „La ce-ţi trebuie ţie asemenea scule acolo, la tine în România? Cu ce te poţi ocupa tu acolo, de-mi ceri nişte scule aşa de fine şi scumpe?”.

Drept care vărul a urcat până la cabană cu un prieten, a luat hainele şi turma unui cioban, şi-a făcut poza de sus pe care a trimis-o tatălui în Canada, în loc de răspuns. Şi gata. Nu şi-au mai scris niciodată.

 

postat pe YouTube de rechinu